Ai plecat .






     Suntem numai noi doi în pustietate , pe plajă , în Vama Veche . Stăm şi ne uităm la stele , pe fundal ascultând melodia valurilor ce se sparg uşor de ţărm . Mă ţii strâns în braţe , ne amestecăm trupurile tandru şi romantic în noapte . Nisipul rece ne răceşte . Totul este perfect . " Uite marea cum ne zâmbeşte ! " , îmi şopteşte cu căldură . Sufletul meu se umple de bucurie , simţind cum inima doreşte cu nerăbdare să sară din pieptul meu , convinsă că a găsit iubirea adevărată . Dorinţa este arzătoare precum focurile ce ard intens în inimile noastre . Nu îmi mai pot controla simţurile . Fericirea este prea mare . Sar pe tine , umplându-te cu nisip , iubindu-te cu toată fiinţa mea .
     Răsăritul ne prinde pe plaja pustie mirosind a nisip umed . Razele soarelui ne trezeşte cu lumina lui orbitoare . Este minunat să adorm lângă tine iar în zorii zilei să mă trezesc cu chipul tău în faţa ochilor mei , în braţele tale , putând să-ţi spun : " Bună dimineaţa , iubitule . " .
     Dar stai , visez ... mă trezesc speriată , udă şi lipsită de orice putere , rugându-mă în minte ca atunci când deschid ochii să fii acolo . Ai fost lângă mine azi-noapte , ştiu asta , deoarece în locul parfumului tău ai lăsat o foaie şifonată cu un scurt şi dezamăgitor mesaj : " Pe curând . " . Nu mai erai lângă mine , m-ai lăsat singură ... Ai plecat şi m-ai lăsat să plâng împreună cu marea . Ai plecat , Făt-Frumos , ai plecat .